Student la Etnologie (I)

Pasiunea pentru etnografie m-a adus, la 40 de ani, pe băncile Facultății de Litere, din cadrul Universității din București. Ideea acestui interviu mi-a venit acum câteva luni când, întrebată fiind dacă aș vrea să scriu povești frumoase despre oameni, m-am gândit la colegii mei de la Etnologie. Pentru că poveștile lor sunt și frumoase și interesante. 
Redau mai jos discuția pe care am avut-o cu cinci dintre ei, în iunie 2017.

Iunie 2017 

 Lucia Brad: Pentru început aș vrea să vă întreb, de ce aţi ales să studiaţi Etnologia?

 Raluca Radu: Am să încep eu. De foarte mult timp cochetez cu activități în domeniu: am fost într-un ansamblu folcloric, am făcut dansuri și am participat la concursuri și festivaluri de muzică populară, în calitate de interpret. Ideea este că m-am învârtit în sfera asta și văzând de multe ori la T.V. promotori ai folclorului vorbind despre tradiții, am vrut să văd ce înseamnă cu adevărat folclorul  și tradițiile. Așa că am venit la Etnologie pentru a putea avea o părere pertinentă despre aceste lucruri.

Lucia Brad: Și să ai un cuvânt de spus într-un domeniu unde mulți se consideră “specialiști”?

Raluca Radu:Da! Foarte mulți dintre ei sunt considerați repere, de către oamenii mai tineri, iar eu mi-am dorit să am repere printre specialiștii în domeniu şi am modele printre profesori, dar și printre colegi. În anul acesta mi-am schimbat foarte mult părerea pe care o aveam când am pășit pe porțile facultății. La început aveam o altă viziune despre ce înseamnă folclor și intrând în contact cu profesorii și colegii care știu foarte multe, mi s-au schimbat la 180 grade ideile pe care le aveam.

Andrei Roșca:Eu am venit la Etnologie pentru că ascult Subcarpați și am zis că pot să fac teza de licență pe acest subiect. Am citit pe internet despre Etnologie, despre ce implică. Am zis că pot dezvolta aici teme care mă preocupă și pe care în altă parte mi-ar fi greu să le integrez. Că-i pot aduce ca temă de studiu atât pe Subcarpați cât și pe Lucian Blaga, cu matricea stilistică.

Maria Constantinescu: Pe mine m-a atras ideea că Etnologia comprimă foarte multe alte științe și domenii de cercetare. De la psihologie la istorie, la muzică, la avangardă. Toate se regăsesc aici, își au filonul în folclor. Știu de acest domeniu de câțiva ani. Cred că inițial am fost apropiată de muzicile contemporane care se inspiră din folclor și întâi am mers pe filonul acesta, de la muzică de jazz până la metal extrem. Ulterior s-a combinat și cu pasiunea mea pentru filosofie, pentru istorie și chiar pentru politică fiind într-o strânsă legătură, ajungând până la securitate națională. Pentru că este vorba de patrimoniu national imaterial și material. M-am gândit să valorific această pasiune și să o transform într-o profesie, o carieră.

Alexandru Gițulescu: Îmi este destul de greu să aleg un singur motiv pentru care am venit la Etnologie, însă o să pornesc de la faptul că încă de mic am fost fascinat de simplitatea oamenilor de la ţară şi de complexitatea portului popular. Urmărind anumite concursuri de muzică populară am avut prilejul să o ascult vorbind de multe ori pe doamna Doina Işfănoni despre portul popular şi aşa am început să îmi pun tot felul de întrebări. Fiind frământat intens de aceste întrebări, am tot căutat în stânga şi-n dreapta răspunsuri,  iar când o prietenă mi-a vorbit de această  specializare mi-am dat seama că aici pot găsi acele răspunsuri. La început credeam că lucrurile se vor desfăşura altfel, însă după primul semestru, datorită profesorilor am reuşit să îmi schimb viziunea cu care am venit, am început să-mi asum ceea ce spun, să nu mai folosesc cu atâta uşurinţă anumiţi termeni şi concepte. Acum, pot spune, că sunt gata să înţeleg portul popular în profunzimea lui privindu-l din mai multe puncte de vedere, în starea lui de apariţie, evoluţie şi degradare, dar mai ales să înţeleg cum oamenii percep toate aceste schimbări.

Raluca Radu: Ca o completare aș vrea să spun că am învățat să nu arunc cuvintele la întâmplare. Când spun folclor trebuie să știu exact la ce mă raportez iar eu nu-mi permit să spun în prezent: „Cânt folclor!”.

Lucia Brad:Deci, Raluca Radu , interpretă de muzică populară și laureată a unor festivaluri, nu-și permite să spună că ea cânta “folclor”!?

 Raluca Radu:Întocmai! Pentru că am intrat în contact cu oameni care mi-au arătat ce înseamnă folclor cu adevărat. Bine, acum dacă ne raportam la folclor ca la produsul actelor de cultură dintr-o comunitate putem spune că vorbim de folclor, dar dacă ne gândim la ceea ce era reprezentativ pentru cultura populară tradiţională nu ştiu dacă mai putem folosi acest termen cu atâta larghete. Unul dintre câștigurile acestei specializari este că am învăţat să nu folosesc termenii la întâmplare,  iar cei care pretind că sunt promotori ai culturii populare ar trebui să înveţe foarte bine aceste lucruri.

Lucia Brad: Georgian, tu de ce ai venit la Etnologie? Cunoaștem cu toții pasiunea ta pentru Folclorul literar și muzical și pentru marele folclorist Constantin Brăiloiu. Ai venit în primul an de studiu cu un bagaj de cunoștințe extrem de vast, pe care ți l-ai însușit de unul singur, fiind un autodidact.

Marius Georgian Bobleagă: Vreau să specific faptul că eu nu am vrut la Etnologie. Patru ani de liceu m-am pregătit, tot autodidact, pentru Teologie. Am crezut că asta trebuie să fac eu în viața mea,  însă pe ultima sută de metri, în ultimele doua luni, mi-am schimbat impresiile și am decis să-mi transform ocupația în profesie. Etnologia și Folcloristica nu sunt pentru mine o pasiune în sine ci mai degrabă o obligație. O obligație morală pentru viitorul acestor specializări, pentru că ce ne lipsește cel mai mult în țara noastră sunt profesioniștii și specialiștii.

Lucia Brad: Suntem aproape de finalul primului an. Cum vedeți lucrurile acum, comparativ cu începutul facultății?

Maria Constantinescu: Am să mă concentrez pe aspectele pozitive, care sunt destule. Faptul că sunt studentă aici m-a ajutat să-mi canalizez timpul şi motivaţia şi să-mi ordonez ce să citesc sau să studiez, fiind şi obligată de programă şi de examene. Programa reuşeste să ordoneze şi să clasifice toate domeniile folclorului într-un mod constructiv, în care să poată fi valorificate. Pe mine mă ajută o structura de tipul asta de la care pot eu să pornesc. Şi a ajutat şi faptul că programa este diversificată ajungând în toate subdomeniile antropologiei, de exemplu.

Andrei Roşca: Primul meu sentiment este ca îmi place aici. Tot ce-am făcut într-un an de facultate mi-a întrecut aşteptările. Mi-a plăcut foarte mult cursul dnei Zane şi de dânsa, implicit. A fost un an foarte fain şi tot ce implica facultatea asta e foarte fain.

 Maria Constantinescu: Voiam să adaug că în alegerea acestei facultăţi m-au inspirat, printre alții,  doi cercetători români pe care îi urmăresc de foarte mulţi ani. E vorba de doamna Laura Jiga – Iliescu, cercetător la Institutul de etnografie şi folclor "C. Brăiloiu" si de Andrei Oişteanu, istoric al religiilor şi  fondatorul Institutului de cercetare a Istoriei Religiilor, un domeniu de care sunt foarte apropiată. I-am urmărit pe ei de ani de zile şi facultatea asta îmi permite să mă pregătesc pentru a continua anumite cercetari, inițiate sau doar prefigurate de alți folcloriști. Am descoperit în cărţile d-lui Oişteanu, în conferinţele d-nei Iliescu foarte multe direcţii de cercetare ce încă nu au fost abordate sau aprofundate. Dealtfel, cursul d-nei Iliescu este cursul meu preferat, Mitologie generala pe semestru I si pe semestrul II, Mitul și literatura. Atât cursul cât și direcțiile propuse sunt o prioritate pentru mine. Cu siguranţă mă vor ajuta să dezvolt cercetări în domeniul paleoastronauticii, un domeniu destul de controversat în România.

Andrei Rosca: Foarte interesant de observat asemănările și deosebirile dintre cultura românească și alte culturi. Cumva toate culturile pornesc din aceleaşi câteva principii pe care le putem găsi în scrierile lui Mircea Eliade. `` Sacrul şi profanul `` , `` Aspecte ale mitului `` fiind câteva cărţi reper. Eu în acest an am încercat să urmăresc tot ceea ce se predă din perspectiva matricei stilistice a lui Blaga. Foarte interesant este că, de fapt, teoria lui legitimează orice act cultural, prin influenţa transcedentală care provine din matricea stilistică, iar acest lucru este observat în toate obiceiurile şi tradiţiile populare. De exemplu masca asta (vezi foto) se foloseşte la anumite obiceiuri de iarnă şi induce aceeaşi conexiune cu transcendentul, pe care o găsim în orice cultură arhaica. Este aceeaşi idee a sacralităţii timpului, spaţiului şi este interesant de remarcat că omul încearcă să îşi marcheze nişte repere care să-l ajute să depasească sfera asta, a lumii sublunare, şi să aspire la perfecţiune.

Raluca Radu: Eu credeam că la această specializare vom vorbi foarte mult despre etnografie, aveam nişte idei preconcepute pe care, probabil, cu toţii le-am avut. Venind şi studiind aici am văzut că nu e chiar aşa. Facem mult mai multe lucruri despre care nu se ştiu sau nu mulţi ştiu. De pildă antropologia pe care am descoperit-o aici şi de care sunt foarte atrasă, pentru că ne permite să vedem lucrurile într-un ansamblu, pe domeniul nostru se pliază perfect pentru că nu putem analiza un fenomen cultural fără a avea o privire de ansamblu. Asta este una din schimbările de percepţie şi este un mare plus.

Lucia Brad: Ai amintit de antropologie. Cu toţii poate am venit la aceasta facultate cu anumite fixaţii și judecăţi. Am aflat aici ce înseamnă alteritatea. Credeţi că înainte de a deveni buni specialiști trebuie să învăţăm să ne poziţionăm corect faţă de ceea ce studiem?

Raluca Radu: Sigur! Una dintre caracteristicile de bază ale antropologiei este să nu judeci, ci să priveşti şi analizezi fiecare fenomen fară a emite judecaţi personale.

Alexandru Ghiţulescu: Trebuie să ne plasăm în exterior şi să  să avem mare grijă cum privim lucrurile, avem nevoie de o perspectivă obiectivă, altfel riscăm foarte mult să formulăm judecăţi de valoare care nu îşi au locul aici.

Raluca Radu: Să încercăm să ne detașăm, să lăsăm subiectivitatea deoparte...

Marius Georgian Bobleaga:... și în primul rând stereotipurile! Legate de orice naţionalitate şi de orice etnie. Pentru că etnologia presupune şi studiul etniilor, iar România este o ţară multiculturală.

Raluca Radu: Vorbind de antropologie, eu mărturisesc că am învăţat să mă cunosc mai bine pe mine. Fiind pusă în situaţia de a analiza am început să mă uit mai atent la ceea ce fac eu, iar acest lucru m-a ajutat să mă cunosc, pentru că definindu-l pe Celălalt te defineşti mai întâi pe tine. Este o complementaritate, identitatea şi alteritatea.

Lucia Brad: Cursul d-nei prof. Zane și-a pus amprenta asupra noastră ...

Marius Georgian Bobleagă: Dealtfel un ilustru profesor al Universităţii din Bucureşti, d-na Rodica Zane. Cea care l-a succedat pe domnul Constantinescu la şefia catedrei. Mie mi-a placut şi-mi place modul în care se pune problema la această facultate. Eu nu am venit doar pentru muzică, ştiindu-se faptul că aceasta este direcția pe care am mers până acum. Dacă voiam doar muzică mergeam la Conservator. Am venit la această facultate pentru a acumula un bagaj important de cunoștinţe, pentru că nu vreau să mă limitez doar la muzică şi teorie muzicală. Pot să spun că unul dintre profesorii care au început să mă formeze este domnul Nicolae Constantinescu, dealtfel un om excepţional, care este unul din modelele mele de urmat . Dacă ar fi să o iau în mod diacronic aş porni cu Constantin Brăiloiu în domeniul muzicii, aş continua cu Mihai Pop şi nu se poate altfel fară continuatorul lui Mihai Pop, domnul Constantinescu.

Lucia Brad: Sunt foarte multe lucruri de spus despre acest domeniu. Cum spunea şi Raluca, cuvintele folclor și  folcloristică sunt folosite cu mare usurinţă.

Marius Georgian Bobleagă:Până la urmă folclor vine de la folk şi lore, termenul elaborat de William Thoms în 1846, dar vreau să spun că impresia lumii despre folclor e urmatoarea: „Eee, folclor... ce e aia? Foaie verde ... şi atât”. Nu, folclorul nu este numai „foaie verde”, folclorul este o ştiinţă, care presupune multe direcţii de cercetare pur ştiinţifice şi care nu se pot face de unele singure, ci numai în comuniune cu alte ştiinţe filologice, sociale şi muzicale.

Raluca Radu: De cele mai multe ori oamenii înţeleg prin folclor doar muzică, ori folclorul nu înseamnă numai asta. Am învatat multe, mai ales din cercetarile de teren pe care am avut ocazia să le facem cu dna prof. Narcisa Ştiuca  şi în care pe langă muzică am abordat bucătăria tradiţională, obiceiuri, artă populară, practici cutumiare.
Lucia Brad: O nouă direcţie, pe care am văzut că se merge în societatea contemporană, este accentuarea ideii că tot ce este românesc trebuie să fie de pe vremea dacilor. Ce părere aveți?

Marius Georgian Bobleagă: Totuşi, ce poate fi sută la sută românesc? Asta este o obsesie a vechiului regim şi se pare că nu mai scăpam de ea. Pur românesc de unde? De la traci, de la geto-daci? De la cumani, romani, pecenegi, ... Dom'le, pe teritoriul acesta au trecut aproape toate semințiile pământului!!!

Raluca Radu:Noi ca viitori etnologi, antropologi, folclorişti sau etnografi trebuie să scăpam de aceste obsesii, pentru a putea fi cu adevărat oneşti în ceea ce ne-am propus.

Alexandru Ghiţulescu: Puritatea este o himera, ea nu există. Pentru a vedea lucrurile cum sunt cu adevărat ar trebui să ne detaşăm de anumite percepţii, să depăsim graniţele ţării, doar aşa putem realiza faptul că  există foarte multe asemănări între cultura noastră şi cea a altor popoare şi aş da ca exemplu portului popular, la o privire amănunţită putem observa faptul că multe elemente componente sunt venite din exterior şi adăugate, ele devenind parte din specificul naţional. Nu putem spune că ceva este pur românesc, însă aceasta este doar punctul meu de vedere.

Lucia Brad: Alex, nu ne-ai spus cum ţi s-a părut primul an la Etnologie...

Alexandru Ghiţulescu: Recunosc că în acest prim semestru am fost plăcut impresionat de faptul că profesorii sunt foarte apropiaţi de studenţi, încearcă să ne înţeleagă pasiunile şi ne ajute să ne dezvoltăm în direcţia pe care ne-o dorim. De exemplu, doamna Narcisa Ştiucă știind că mă preocupă portul popular m-a selectat pentru a merge cu dânsa într-o cercetare la Colibaşi. Acolo am avut ocazia să discut cu bătrânele locului, am discutat cu acestea despre portul popular, ba chiar am avut ocazia să le privesc îndeaproape comorile ce se ascundeau în lăzile de zestre, dar nu numai, am atins subiecte ce ţin de trecut pentru că mi-am dorit să văd cum se raportează acestea la el în comparaţie cu prezentul. Consider că fară experienţe de acest fel nu putem întelege lucrurile aşa cum trebuie, teoria este importantă, însă practica este fundamentală pentru acest domeniu. În legătura cu folosirea anumitor termeni, cum spunea şi colega mea Raluca, consider că mulţi nu-şi pun problema că poate îi folosesc impropriu pentru că la noi nu există o cultura de bază în acest sens. Din punctul meu de vedere, aşa-zisele festivaluri de folclor sunt una dintre cauzele principale care favorizează degradarea unor elemente ce ţin de lumea sătească,  nu mai există Festivalul Cântarea României, dar decontextualizarea folclorului continuă după anumite criterii, pe care le-aş numi învechite. Cred că ar fi timpul să ne trezim la realitate, poate măcar noi vom reuşi să schimbăm ceva.

Marius Georgian Bobleagă: Da! Şi să nu mai vorbim de muzică ... cel mai dureros aspect! De la 1948 încoace....

Lucia Brad: Aş vrea să vorbim puțin despre teren. Ce părere aveţi despre această parte a muncii unui cercetător etnolog?

Maria Constantinescu: În acest an am avut ocazia să fiu selectată în două cercetari de teren colective, de către profesoara noastră, dna Narcisa Ştiucă. Și am reuşit să merg şi pe cont propriu. Făcusem şi înainte cercetări, însă nu în mod profesionist ci empiric, să spunem. Cercetari pe care din pacate nu le-am valorificat înregistrându-le sau arhivându-le şi îmi pare rău acum că nu am fost mai riguroasă. Dar nici nu studiasem metode de cercetare, ca să ştiu cum să fac acest lucru. Au fost interesante aceste experienţe pe teren pentru că au fost primele făcute într-un cadru organizat. Apoi am reuşit să merg şi singură, am fost în Maramureş unde am stat câteva zile şi când m-am intors de acolo am simţit că abia acum încep să-mi intru în postura de viitor etnolog. Mă interesează să particip la cercetari colective, coordonate de un profesionist mai mult decât să plec pe cont propriu. Trebuie să învăţ să-mi depăşesc discreţia pe care o am când discut cu oamenii străini şi aceste cercetări colective mă ajută în acest sens.

Andrei Rosca: Cercetarile mele, dacă pot fi numite aşa, au fost toate pe cont propriu. Au fost spontane, făcute pentru proiectele care ni s-au cerut la facultate. Prima a fost în iarnă, cu un om din Sinaia, apoi am avut pentru atelierul de pe semestru acesta cu un meşter venit la MŢR, de unde am luat şi masca. Apoi am fost la Bran unde am mai aflat câte ceva de la un alt meşter de măşti. În vara plănuiesc să merg la Sibiu, pentru a continua ideea acesta cu măştile, pentru că a început să mă pasioneze subiectul.

Marius Georgian Bobleagă: Munca terenului presupune multe dificultăţi. Este ca un fel de rit de trecere. Primul meu teren a fost făcut anterior facultăţii, în judetul Gorj unde am cercetat muzicile lăutarilor gorjeni şi nu numai! Ci şi a ţărăncilor, cântăreţe de înmormantare, aşa numitele zoritoare sau bocitoare. După începerea facultăţii am mai facut câteva terenuri nu numai în Gorj ci şi la mine în Vâlcea pentru că eu îmi am originile în Vâlcea, într-o veche familie de lăutari români şi ţin să accentuez acest lucru. Aici am întâmpinat şi cele mai mari dificultăţi, murindu-mi un informator chiar în timp ce mă deplasam către dânsul. Astfel de neplaceri vom mai întâmpina, însa important este ca eşecurile în teren să nu ne demoralizeze şi să nu ne împiedice în a  ne face meseria cum trebuie.

Alexandru Ghiţulescu: Din punctul meu de vedere, după cum spuneam şi mai sus, cu riscul de-a mă repeta, menţionez faptul că teoria este baza, însă terenul este o parte fundamentală pentru acest domeniu. Dacă vorbim strict de port, nu este de ajuns să vezi o fotografie într-o carte cu un anumit element de port popular, trebuie să mergi şi să îl priveşti îndeaproape, să pui mâna pe acesta, să îi poţi simţi cusătura... Prima cercetare pe care am realizat-o a fost în satul Strejnic, acolo unde s-a născut şi a copilărit bunica mea. Am aflat, din întâmplare, de la bunica mea de un vechi obicei practicat în preajma sărbătorilor de iarnă şi mi s-a părut inedit, negăsind informaţii despre  acesta în vreo carte de specialitate. A doua cercetare, după cum am menţionat şi mai sus a fost sub îndrumarea doamnei prof. Narcisa Ştiucă, în satul Colibaşi. Fiind prahovean mi-am dorit să îmi pot cerceta locurile natale, prin urmare o altă cercetare de care o să amintesc este cea din comuna Fulga. Aici, după cum cred că v-aţi dat deja seama, m-am axat pe partea de port mergând pe urmele Atlasului Etnografic.  Tot legat de teren am avut câteva intersecţii teoretice cu Cristi Mușa, cercetător la Institutul de Etnografie şi Folclor care a susţinut câteva prezentări în cadrul unor cursuri oferidu-ne câteva repere preţioase despre munca de teren, ba chiar am avut ocazia să discut cu acesta de mai multe ori.  Cristi Muşa a fost şi una dintre persoanele care m-a susţinut să vin la Etnologie, chiar dacă nu ne cunoaşteam. De-a lungul timpului acesta m-a ajutat să îmi clarific anumite nelămuriri pe care le aveam în privinţa portului vechi din zona Prahovei, mai ales că este prahovean de-al mea, efectuând numeroase cercetări de teren în satul Starchiojd din Prahova, alături de doamna prof. Ioana Fruntelată, coautorul unei monografii. Sfaturile şi încurajările lui, alături de cele ale profesorilor, mi-au dat aripi să pot zbura frumos spre un orizont al cunoaşterii.

Raluca Radu: Deşi nu am multe cercetări la activ pot spune că până acum am găsit oameni foarte deschişi care au avut disponibilitatea de a-mi răspunde la întrebări. Eu am studiat un obicei de anul nou şi am vorbit cu oameni mai în vârstă, dar şi cu tineri. Noi ca viitori cercetători trebuie să fim detaşaţi şi obiectivi. Pe cât se poate. Împreună cu doamna prof. Narcisa Ştiucă şi Georgian, colegul meu aici de faţă, am intervievat ultimul lăutar din Comana.

Marius Georgian Bobleaga: Trebuie să menţionăm faptul ca în această vara, eu şi Raluca, vom face un teren la Runcu, în judetul Gorj, la nişte lăutari cu un repertoriu senzaţional. Fiindcă muzica este regina. Aici sunt subiectiv, recunosc. S-a tot vehiculat prin cercurile de filologi de-a lungul vremii de poezie populară şi nu ştiu ce... Nu prea văd ce-ar putea fi poezie populară în afară de oraţiile de nuntă şi descântece. În rest toate sunt cântece, toate se cântă: baladele sunt cântece epice sau aşa zisele cântece bătrâneşti, doinele sunt prin excelenţă cântece lirice... totul s-a cântat! Muzica îl conducea pe om din leagăn pâna la mormânt. Absolut toţi ţăranii cântau. Cântau când îşi legănau copilul, cântau cand îşi petreceau fata sau băiatul la nuntă, îşi cântau mortul, şi pe de altă parte angajau profesionişti, şi anume lăutarii. Adevăraţii colportori ai folclorului muzical, în acelaşi timp şi creatorii lui.

Lucia Brad: Cum vi se pare abundența de festivaluri, târguri, expoziţii, ateliere de creaţie etc,...? Fiind atât de multe oare nu riscă să cadă în derizoriu?Mai sunt ele reprezentative pentru cultura românească, fiind scoase din contextul iniţial ?

Maria Constantinescu: Am fost de mică foarte conectată la tot ce se petrece în plan artistic şi cultural mai ales în subcultură, unde este artă necomercială. Și am sesizat o diferenţă foarte mare a ultimilor ani față de ce era înainte, odată cu aparitia elementelor de folclor în mainstream, de la gastronomie până la arte, vestimentaţie... Îmi amintesc că acum 15 ani nu vedeai atât de multe persoane îmbrăcate cu elemete ale portului popular la concertele  de muzică alternativă spre exemplu, ce să mai zic de concertele de muzica clasica sau spectacolele de opera, teatru etc. Întotdeauna ce apare în mainstream a fost mai întâi în underground. Cred că oferta a influențat cererea ca deobicei. Produsele culturale cu care un anumit segment de public rezonează sunt cele cu temă identitară, originară, natională. Sigur că ele pot fi instrumentate și negativ însă intervine și abilitatea proprie de a discerne. În zona de subcultură legătura cu tradițiile și cu elementele precreștine și cele păgâne nu a fost ceva neobisnuit. Neobisnuit, sau mai bine zis nou, este cum a ajuns să pătrundă folclorul în mainstream. Politicul are si el foarte mult de spus. Cel putin în România e posibil ca dezamăgirile care au urmat integrării în UE să fi fost un punct de plecare. În anii 90 n-ai fi putut să vorbești despre aceste lucruri pentru că oamenii respingeau tot ce era românesc și în mod extrem se dorea ce era european. Ei bine, după intrarea în UE a fost o dezamăgire uriașă referitoare la nivelul de trai, la pierderea identității culturale, la faptul că România nu era bine reprezentata la nivel european, și usor-usor s-au dezvoltat curentele care resping modelul european sau mai echilibrate și scot în prim plan elemente specifice culturii românești.

Andrei Rosca: Mie mi se pare mult mai simplistă ideea, este vorba de sinceritatea individului cu sine şi dorința lui de a se identifica cu ceva. Etnologic termenul cel mai potrivit ar fi fake-lore pentru că ideea aceasta de a prelua elemente din folclor a fost luată din contextul său iniţial şi dusă într-o altă zonă şi oferită unui alt tip de public, dar pâna la urmă nu contextul mi se pare atât de important ci textul ideii. Subcarpați, de exemplu, aduc în muzica lor şi niste influenţe folclorice. Mi se pare mai important că astfel putem observa spontaneitatea şi dorinta omului de a se manifesta, iar orice manifestare culturală este o manifestare a identităţii şi, filozofic vorbind, a sferei sale transcedentale. Chestiune pe care vreau să o am în prim plan în următoarele cercetări, lucrări, proiecte.

Raluca Radu: În contextul globalizării se simte acut nevoia de reîntoarcere la ce-i românesc. Avem nevoie să ţinem strâns de ce-i al nostru, să ne ancorăm în trecut cautând repere de la care să pornim  şi atunci poate exagerăm. Întotdeauna un fenomen va genera alt fenomen, vorbim de cauză şi efect.

Alexandru Ghiţulescu: Subiectul acesta este foarte complex şi delicat în acelaşi timp, dar după cum am spus, trebuie să tratăm lucrurile obiectiv. Este de la sine înţeles faptul că retrăim în linii mari acele vremuri în care mulţi afirmau că folclorul este pe cale de dispariţie şi că trebuie salvat. Se pare, totuşi, că fiecare îl salvează după cum a priceput. Ne confruntăm, astfel, cu o decontextualizare foarte puternică a tot ceea ce ţine de satul românesc. Dureros este faptul că mulţi nu înţeleg faptul că totul a scăpat de sub control, lucrurile de astăzi nu prea mai au legătură cu ce a fost odată, poate pe ici pe colo s-a mai păstrat câte ceva. Încercăm să ne legăm de trecut pentru că viitorul nu arată prea bine...toate aceste manifestări îşi pierd rolul iniţial şi se desprind de cultura românească căpătând o funcţie pur comercială.

 Marius Georgian Bobleaga: Totul a căpătat un caracter spectacular şi asta de la Carol al II lea încoace. Nu vreau să par răutacios, dar folclorul tradiţional nu va reînvia. Ce vedem acum este o adaptare a stilului de viaţă vechi şi a lumii vechi la lumea contemporană.

Lucia Brad: În incheiere aş vrea să vă întreb ce asteptări aveți, pentru următorii ani, ca studenți la Etnologie?

Alexandru Ghițulescu: Din nou o întrebare foarte grea...însă voi încerca să formulez un răspund pe măsură. Îmi doresc, iar acest lucru sper să se şi materializeză, ca în cei trei ani de studiu să pot acumula un bagaj cât mai mare de informaţie, deoarece la final vreau să pot lucra ca cercetător, specializat pe partea de port popular, într-una din instituţiile de prestigiu din ţară. În acelaşi timp aş vrea să pot participa la cât mai multe cercetări de teren coordonate de profesori pentru a putea înţelege în amănunt tehnicile şi conceptele pe care un viitor cercetător trebuie să le aibă în vedere atunci când porneşte într-o cercetare. Mărturisesc că sunt fericit şi mulţumit de alegerea pe care am făcut-o în urmă cu un an şi nu regret faptul că am stat un an pe bară pentru a putea da admitere la Etnologie, pentru faptul că această specializare m-a ajutat să privesc lucrurile dintr-o altă perspectivă, dar mai ales să fiu obiectiv. Consider că toate acest lucruri se datorează persoanelor cu care am luat contact, de la profesori şi până la prietenii care au terminat această specializare, iar pentru asta ţin să le mulţumesc, datorită lor eu voi fi specialistul de mâine.

Andrei Roșca:Nu am nicio așteptare, sunt deschis la propunerile cursurilor, ca mai apoi să le îmbin cu ceea ce mă interesează. Atât!

Marius Georgian Bobleagă: Să rămână așa cum este. Consider că cea mai mare parte a grupului de profesori este foarte bine pusă la punct pentru pregătirea viitoarelor generații de etnologi, antropologi, folcloriști, etnografi. 

   Va urma ...

***