Inspirată de lucrarea doamnei Otilia Hedeșan:
O sărbătoare se reinventează: Sfântul Andrei, publicată în Lecții despre calendar, am
ales un titlu similar pentru scurta analiză pe care mi-am propus să o fac.
Sânzienele
se sărbătoresc în fiecare an pe 24 iunie, fiind o sărbătoare solară -
solstițială cu dată fixă. Denumită în unele regiuni Sânziene, în altele
Drăgaica, Noaptea și Ziua de Sânziene sunt percepute în cultura populară ca
fiind momente cu o mare încărcătură mitico-magică. Este o sărbătoare agrară, în
care se împletesc rituri de fertilizare, personaje supranaturale și plante de
leac. Denumirea sărbătorii este dată de planta cu același nume, despre care se
spune că înflorește chiar în ziua de 24 iunie.
În Noaptea de Sânziene zâne bune
din arhaicul românesc umplu văzduhul, prinzându-se în hore
măiestre și cântând cu glasuri nemaiauzite. Ritualul
Sânzienelor sau Drăgaicelor este exemplificat printr-un alai format din fete
înveșmântate în alb, ce merg dansând printre ogoare și pe ulițele satului. Ele
poarta cununi de sânziene pe cap. Cununa
din sânziene este un simbol al acestei sărbători. Fetele și femeile culeg flori de pe câmp și fac din ele cununi sau
cruci. În unele zone cununile se aruncă pe acoperișul casei și în ocolul
vitelor. Dacă rămâne cununa pe acoperiș e semn bun, dacă nu rămâne e semn rău. În alte zone se fac cruci din flori și se pun deasupra
ușilor, cu rol de protecție.
 |
Făclia de Sânziene face parte din ceremonialul nocturn al
sărbătorii și ține probabil de cultul solar. În Noaptea de Sanziene flăcăii merg prin sat purtând
făclii aprinse, rotindu-le deasupra capului. Focuri se aprind pentru a ține
răul deoparte și a alunga spiritele malefice, dar și pentru purificare. Noaptea
dinspre 23 spre 24 iunie, coform credințelor populare, este cu siguranță una
magică. Mulți dintre noi am aflat despre ea citind cartea
lui Mircea Eliade, Noaptea de Sânziene:
"Unii spun că în noaptea aceasta, exact la miezul
noptii, se deschid cerurile. Nu prea înțeleg cum s-ar putea deschide, dar asa
se spune: ca în Noaptea de Sânziene se deschid cerurile. Probabil că se deschid
numai pentru cei care știu cum să le privească..." (Mircea
Eliade, Noaptea de Sanziene)
O
altă practică veche de Sânziene este
culegerea "buruienilor" de leac. În credința populară cea mai propice perioadă pentru culegerea anumitelor plante cu proprietăți tămăduitoare este în această zi.
Ca
în majoritatea sărbătorilor românești, caracterul sincretic este prezent și aici. Astfel, alături de sărbătoarea precreștină a Sânzienelor, cu
puternice conotații mitico-magice, există și un caracter religios al acestei
zile. Biserica Ortodoxă sărbătorește pe 24 iunie Nașterea Sf. Prooroc Ioan Botezătorul,
cunoscută în popor sub numele de Sf. Ioan de Vară, precum și pe Sf. Ioan cel Nou de la Suceava.
***
Am încercat în prima parte să trec în revistă principalele semnificații atribuite acestei sărbători. Sânzienele au ocupat întotdeauna un loc important în cultura populară din România, având conotații atât magice cât și religioase. Însă până acum patru ani,
celebrarea lor era destul de tăcută. Nu este de mirare că acest cadru, ușor recognoscibil
în memoria colectivă, a ales să fie folosit în câștigarea unui capital
important de imagine, prin promovarea unui alt tip de sărbătoare.
Ziua Iei este
o sărbătoare creată acum 4 ani în mediul
on-line, mai precis pe Facebook. Până aici nimic ieșit din comun deoarece în
acest moment mediul on-line este cel mai frecventat “spațiu”. De
atunci însă, treptat, semnificația zilei de Sânziene a fost deturnată, ajungând ca
după 4 ani de la introducerea acestei noi sărbători, Sânzienele să treacă pe
locul secund în mentalul colectiv. Marea majoritate a românilor spun azi că pe 24 iunie este Ziua Iei, nu Sânzienele, nu Sf. Ioan! Contrar așteptărilor, această nouă sărbătoare nu a venit din mijlocul comunității, ci a fost sugerată de o entitate privată, printr-un marketing specific economiei de piață. De regulă, comunitatea susține sau abandonează anumite obiceiuri. Ele se perpetuează datorită interesului colectivității pentru ele.
În cazul de față nu putem spune că Ziua Iei este produsul comunității ci vom spune că este un produs comercial. Vorbim despre faptul că autorul acestei sărbători este unul recunoscut, nu anonim. Se știe că orice fapt de folclor este creat de unul sau mai mulți anonimi și, prin preluarea lui de către comunitate, capătă un caracter colectiv. Caracterul comercial apare odată cu instituirea unui monopol, prin posibilitatea revendicării unor drepturi de proprietate. Este vorba, desigur, despre Ziua Iei ca marcă înregistrată la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci (OSIM). Ce motive ar fi avut creatorul acestui concept sa breveteze această zi, dacă nu pentru a putea pretinde în timp drepturi de autor? Mai mult chiar, înregistrarea la OSIM s-a făcut în anul 2013, exact anul în care a fost creată această sărbătoare. Deci putem trage concluzia că Ziua Iei a fost gândită de la început ca un produs de piață.
Iată
cum, pe fondul unei sărbători ce are rădăcini în perioada precreștină se crează
artificial o sărbătoare cu nume și semnificații diferite, aparent în strânsă
legătură cu tradiția ancestrală, dar în realitate impusă cu ajutorul unei
strategii de marketing bine instrumentată în mediul on-line. Comunitatea de pe
Facebook a preluat rapid această sărbătoare, rezonând atât cu IA cât și cu
Sânzienele, ambele fiind considerate embleme identitare ale culturii populare
tradiționale românești. Pe fondul acestei nevoi de identificare culturală, Ziua
Iei și-a găsit imediat adepți.
Așa
cum spune și Anne-Marie Thiesse în "Crearea
identităților naționale în Europa", vechile sărbători sunt importante pentru
ca “…noua tradiție să poată fi ancorată
în trecut.”
În acest fel capătă girul comunității, pentru că orice manifestare
a tradiției, sau orice legătură cu aceasta, este acceptată și integrată mai
ușor. Dacă Ziua Iei ar fi fost identificată cu un context mai puțin generos, cu
o zi fără semnificație, cu siguranță adepții ei ar fi fost într-un număr mult
mai mic.
Sigur că pentru cei ce s-au regăsit în această
sărbătoare este mai puțin important contextul economic și legal în care li s-a propus această zi. Faptul că
românii iubesc cămașa populară din ce în ce mai mult și își doresc să aibă cât
mai multe motive să o poarte, i-a făcut
să îmbrățișeze ziua dedicată iei. Atât doar că din punct de vedere al
semnificației, ziua iei nu are nici o legătură cu Sânzienele, ci doar se
folosește de contextul și tradiția create de acestea în timp. Făcând o scurtă
trecere în revistă a evenimentelor dedicate zilei iei în acest an (2017) vom
observa că aproape toată lumea poartă cămașă populară. Cununa de sânziene pe
cap, acolo unde există, poate fi singurul element de legătură între Ziua Iei și
Sânziene. Ca manifestări culturale vom
sesiza abundența de expoziții de cămăși populare, târguri cu meșteri populari și
spectacole în aer liber.
Sunt de acord că pentru a atrage
public, manifestările create trebuie să vină în întâmpinarea așteptărilor.
Orice promotor cultural care cunoaște acest mecanism al pieței trebuie să aibă
o ofertă pe măsura cererii. Interesul său fiind nu doar de imagine ci și unul
economic. Însă mă aștept ca instituțiile statului acreditate cu păstrarea și
promovarea culturii populare tradiționale să ofere publicului o alternativă,
lipsită de aceste conotații economice.
Spre
marea mea surpriză marile muzee din țară au preluat ideea acestei noi
sărbători, și expozițiile de ii pe care le-au organizat au fost dedicate în
totalitate Zilei Iei. Doar Muzeul Satului "D. Gusti" din București a avut un
eveniment dedicat exclusiv Sânzienelor.
Ce
șanse sunt ca în aceste condiții Sânzienele să supraviețuiască ? În afară de
cununa din sânziene și de versurile pe care le-am văzut postate peste
tot pe Facebook:
"Du-te soare, vino lună, Sanzienele
îmbună,/ Să le crească floarea floare,/
Galbenă, mirositoare,/ Fetele să o
adune,/ Să le prinda în cunune"…
toată
lumea sărbătorește Ziua Iei iar mulți dintre cei care nu cunosc tradițiile zilei de 24 Iunie vor ajunge să creadă despre cununile din sânziene că sunt doar recuzită pentru Ziua Iei.
La
finalul acestei prezentări
mă întreb dacă Statul, prin instituțiile abilitate, nu ar trebui să fie mai
atent atunci când oferă unor entități private drepturi ce pot submina bunurile
și faptele culturale, ce aparțin întregului popor. Desigur, societatea civilă trebuie să fie parte activă în toate sectoarele vieții sociale, culturale și politice însă este nevoie de un mecanism de supervizare a inițiativelor care pot produce schimbări majore.
***
Bibliografie
- · Hedeșan, Otilia, O sărbătoare se reinventează: Sfântul Andrei (2001). În Lecții despre calendar. Ed. Universității de Vest, Timișoara, 2005 (p. 373-384)
- · Thiesse, Anne-Marie, Crearea identităților naționale în Europa. Secolele XVIII – XX.
- · Eliade, Mircea, Noaptea de Sânziene, Ed. Litera, 2010
