Micile comunități au nevoie de obiective culturale pentru a putea fi cunoscute. Acestea cresc interesul publicului și pot deschide noi perspective pentru dezvoltarea economiei locale.
Șansa unei comunități de a-și valorifica resursele naturale și culturale proprii
este strâns legată de (re)descoperirea și asumarea istoriei locale. Cred că de
aici trebuie plecat în elaborarea unui proiect de dezvoltare sustenabilă însă aceste inițiative trebuie susținute atât de către comunitate cât și de către autoritatea locală.
Mulți dintre pasionații de etnografie au auzit de Muzeul Etnografic "Alexandru Chiș" și implicit de Covăsînț, comuna arădeană în care acesta se află.
 |
| Alexandru Chiș pe prispa Muzeului Etnografic din Covăsînț (jud. Arad) |
Alexandru Chiș este un tânăr de 23 de ani pasionat atât de profesia lui de dascăl, fiind profesor de economie la liceu, cât și de istoria familiei și comunității din care face parte. Dragostea lui pentru trecutul familiei sale și a Covăsînțului este fundamentul pe care a clădit Muzeul Etnografic Alexandru Chiș.
Am vizitat muzeul lui din Covăsînț pe 4 iunie 2017. Tot atunci i-am văzut pentru prima dată pe Alexandru Chiș și pe părinții lui, Zina și Ioan Chiș. Am să redau mai jos frânturi din discuția purtată cu Alex.
Lucia
Brad: Am să încep
prin a vă mulțumi, ție și părinților tăi, pentru că m-ați primit cu atâta căldură în casa
voastră. Prima curiozitate pe care o am, și deci prima întrebare, cum a început
povestea ta?
Alexandru Chiș: Povestea mea este cam așa: de mic copil am
fost atras de tot ce înseamnă povești despre comunitatea și despre familia mea.
Stăteam mereu cu bătrânii familiei la poveşti și cred că poveștile lor, felul
cum povesteau, m-au făcut să prețuiesc atât de mult aceste minunății.
Apoi, în primul an de
facultate, am început să pun în valoare pe internet piesele uitate, găsite de
mine prin gospodărie. A fost impresionant să aflu la ce erau ele folosite și
cum erau acum lăsate, pentru ca nu mai trebuiau nimănui. Impactul pozitiv al
paginii de facebook creată atunci mi-a dat elan să caut în continuare, să-mi
extind colecția și să le pun în valoare. Din 2016, la trei ani de când am creat
pagina de facebook si de când am început sa adun piesele din gospodărie și de
la săteni și, cu ajutorul financiar al familiei și bursa mea de student, am reușit
să amenajez acest colț din gospodărie
care poate fi o punte între trecut și prezent.
 |
| 4 iunie 2017 |
Lucia Brad: Acest “colț” este format, în primul rând, dintr-o cameră foarte frumoasă. Ce ne poți spune despre ea?
Alexandru
Chiș: Aici
suntem în soba. Covăsînțenii țineau
cele mai de preț lucruri în această cameră. Aici nu se dormea, aveau loc doar
botezul, nunta și priveghiul. În soba erau două paturi, masa, niște lavițe cu
spate care se puneau în fața patului. Eu încă nu am lavițele. Războiul de țesut
nu se punea în soba dar eu îl țin aici pentru că am spațiul limitat. Acest
război este din 1909 și urmează să-l pun în funcțiune.
 |
| 4 iunie 2017 |
Lucia Brad: Văd aici un costum femeiesc. Poți să ni-l descrii?
Alexandru Chiș: Acesta este un costum de sărbătoare, așa se îmbrăcau fetele și femeile duminica. Este format din spătoi, zobon cu fir și catarame, latul, rochia și cele 2 tipuri de poale. Zobonul este vesta iar latul este șorțul, zadia. În funcție de perioada în care s-a purtat latul era din cârtiță, pliș sau lat pictat. Rochia era de fapt fusta, și se făcea tot așa, din cârtiță, mătase chinezească sau, cele mai noi, dintr-o stofă subțire plisată. Sub rochie se purtau cele două tipuri de poale. Primele erau poale largi iar apoi cele strâmte, de-ntors, care nu lăsau să se vadă picioarele atunci când se învârteau la joc. Pe vremuri se obișnuiau să se poarte 5-7 rânduri de poale iar unul dintre ele se făcea sul la talie, ca să de-a volum.
 |
| Cojoc din Covăsînț |
Lucia Brad: Să fie late-n șale! Și pe deasupra, ce haine
purtau?
Alexandru Chiș: La Covăsînț femeile nu purtau șubă. Ele purtau cot pe după cap, un fel de broboadă groasă. Și cojoc fără mâneci. Cojoacele se făceau la Pîncota, se purtau și de femei și de bărbați. Erau negre, maro ...
Lucia Brad: Costumul bărbătesc cum era?
Alexandru Chiș: Costumul de vară era din izmene, cămașă și zobon. Iarna bărbații purtau șubă. Șubele erau din postav de lână și erau decorate diferit, în funcție de sat. De exemplu, aici la noi e zonă de podgorii și ornamentele de pe șubă specificau această particularitate. Sâmbăta era zi de piață la Pîncota și acolo se recunoșteau după șubă : ăla e din Covăsînț, ăla din ...
Șuba asta e din anul 1947. A fost a străbunicului meu, Ioan Herlo. El a venit din Chereluș, ginere în Covăsînț, în 1947. Și atunci străbunica i-a făcut șuba, ca să fie în rând cu ceilalți bărbați din comună.
 |
| Șubă bărbătească din Covăsînț |
Lucia Brad: Este extraordinar, ai adunat în această cameră obiecte vechi și prețioase. Mă bucur să văd aici și cărți, scrisori și fotografii vechi. Aș vrea să ne întoarcem în târnaț unde am văzut multe obiecte și unelte nelipsite în gospodăriile de odinioară.
Alexandru Chiș: O particularitate a zonei noastre este că nu avem apă curgătoare. Și atunci hainele se spălau în pârlău. Pârlăul este făcut dintr-un trunchi gros de copac, lung cam de 1 m, ce a fost scobit în interior. Este ca un cilindru, nu are fund. Afară, pe loc drept, se puneau paie, se așeza pârlăul peste paie, se puneau hainele, se acopereau cu o cârpă numită cenușer și apoi se turna apă cu cenușă și sorpon (săpun de casă). Se lăsa așa până a doua zi când se scoteau hainele și se spălau cu maiul. Un alt obiect folosit la spălatul rufelor era măngălăul. Rufele se dădeau prin el nu doar pentru o mai bună spălare ci și ca să nu rămână șifonate.
 |
| Pârlău |
 |
| Măngălău |
Lucia
Brad: În încheiere aș vrea să ne spui cum vezi viitorul Muzeului Etnografic Alexandru Chiș?
Alexandru
Chiș: Muzeul are un
impact deosebit, sătenii apreciază foarte mult ceea ce am făcut. Acum visez la
ceva mare de tot, o întreagă gospodărie tradițională. Poate că vor trece mulți,
sau foarte mulți, ani până voi reuși acest lucru dar îmi doresc să las ceva celor
care vor veni după mine. Cam acesta este drumul... totul este din pasiune, din
dragoste și respect pentru cei care au trecut pe acest pământ. Acum văd România
cu alți ochi, și voi lupta pentru ceea ce îmi doresc.
***
 |
| La Muzeul Etnografic "Alexandru Chiș", alături de Alex, Zina și Ioan Chiș 4 iunie 2017 - Covăsînț |
